Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă

Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă (OCPD) este o condiție cronică definită printr-o preocupare excesivă pentru detalii, reguli, ordine și perfecțiune, care ajunge să interfereze cu viața de zi cu zi. Persoanele cu acest tipar de personalitate tind să fie rigide și încăpățânate, insistând ca lucrurile să fie făcute doar într-un anumit fel. Dorința lor de control, eficiență și rezultate perfecte poate afecta capacitatea de a finaliza sarcini, de a colabora cu ceilalți sau de a se bucura de activități sociale ori recreative. În plus, pot fi extrem de autocritici și pot solicita standarde foarte ridicate și celor din jur.

Conform DSM-5, OCPD este una dintre cele mai frecvente tulburări de personalitate, cu o prevalență estimată între 2,1% și 7,9%. Ea face parte din categoria tulburărilor de personalitate din Clusterul C, alături de tulburarea evitantă și tulburarea dependentă, caracterizate prin anxietate și teamă.

Simptome

DSM-5 descrie OCPD ca un tipar de preocupare excesivă pentru ordine, perfecționism și control, manifestat încă de la începutul vieții adulte și evidențiat prin cel puțin patru dintre următoarele:

• preocupare exagerată pentru detalii, reguli și organizare, până la a pierde din vedere scopul activității
• perfecționism care împiedică finalizarea sarcinilor
• devotament excesiv pentru muncă și productivitate, dincolo de motivele economice
• rigiditate morală sau valori inflexibile, care nu țin de context cultural sau religios
• dificultăți în a renunța la obiecte fără valoare practică sau sentimentală
• refuzul de a delega sarcini, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite exact după propriile reguli
• aversiune față de cheltuieli și tendința de a acumula bani pentru situații neprevăzute
• rigiditate și încăpățânare în interacțiuni și decizii

Persoanele cu OCPD întâmpină adesea dificultăți în viața profesională și socială. Pot amâna începutul sau finalizarea unui proiect din dorința de a găsi varianta „perfectă”, iar pierderea controlului poate genera frustrare intensă. Totodată, pot avea dificultăți în exprimarea afecțiunii și disconfort față de emoțiile manifestate de alții.

Diferența dintre OCPD și OCD

Deși există asemănări între tulburarea obsesiv-compulsivă de personalitate (OCPD) și tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD), ele sunt distincte. Persoanele cu OCD au gânduri intruzive și recurg la ritualuri compulsive pentru a-și reduce anxietatea, în timp ce persoanele cu OCPD percep propriile comportamente ca fiind logice și justificate. În plus, tiparele lor sunt stabile în timp, spre deosebire de simptomele OCD, care variază în funcție de nivelul de stres și context.

Cauze

Cercetările sugerează că genetica are un rol important în predispoziția pentru OCPD. Tulburarea este diagnosticată de aproximativ două ori mai des la bărbați decât la femei. Pe lângă predispoziția genetică, stilul parental – în special unul excesiv de controlator sau punitiv – poate contribui la dezvoltarea acestui tipar de personalitate, ca mecanism de adaptare pentru a evita pedeapsa. Deoarece comportamente asemănătoare OCPD au fost observate și la copii foarte mici, rămâne dificil de stabilit exact cum interacționează factorii genetici și cei de mediu.

Tratament

Psihoterapia, în special terapia cognitivă și terapia cognitiv-comportamentală, poate fi benefică pentru reducerea severității simptomelor. Există și cercetări care indică faptul că inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) ar putea avea un rol în tratament. Totuși, ca și în cazul altor tulburări de personalitate, multe persoane cu OCPD nu percep comportamentele lor ca pe o problemă, considerându-le o parte firească din modul lor de viață. De obicei, tratamentul este solicitat doar atunci când apar conflicte cu familia, când co-există alte tulburări (precum OCD) sau când anxietatea provocată de nevoia de control devine copleșitoare.

Recomandările Centrului Confident

Pentru psihologi și profesioniști interesați de abordarea clinică și intervenția în tulburările de personalitate, recomandăm:

• Psihoterapia anxietății – pentru lucrul cu componentele anxioase asociate tiparelor rigide.
• Psihoterapia depresiei – pentru clienții la care perfecționismul și autocritica excesivă duc la vulnerabilitate depresivă.
• Consiliere psihologică de la A la Z – structură, strategii și metode de intervenție – un cadru complex pentru dezvoltarea abilităților de intervenție.
• Tulburările de personalitate – evaluare și intervenție (curs dedicat, dacă apare în program).
• Psihoterapia traumei – pentru a lucra cu rădăcinile psihologice și experiențele formative care pot contribui la rigiditatea specifică OCPD.