ADHD – Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate

ADHD (anterior cunoscută ca ADD – tulburare de deficit de atenție) este o tulburare neurocomportamentală caracterizată prin simptome centrale de inatenție, ușoară distractibilitate, hiperactivitate și impulsivitate. Se consideră că ADHD este cea mai frecventă tulburare de sănătate mintală a copilăriei, cu o prevalență estimată între 5 și 11% în rândul copiilor. La adulți, rata scade la 2–5%.

Simptomele ADHD pot interfera cu activitatea profesională, școala, sarcinile casnice și relațiile. Gestionarea acestei tulburări este o provocare atât pentru copii, cât și pentru adulți. Din fericire, există tratamente eficiente, iar persoanele cu ADHD pot învăța strategii de adaptare care să le permită să își valorifice punctele forte – așa cum au reușit deja numeroși indivizi de succes diagnosticați cu ADHD.

Cum se manifestă ADHD?

Unii copii și adulți cu ADHD au dificultăți în a se concentra pe sarcini și visează cu ochii deschiși frecvent. Copiii pot deveni agitați, sfidători sau pot avea probleme în relația cu părinții, colegii ori profesorii. Cei cu hiperactivitate și impulsivitate prezintă adesea provocări comportamentale greu de gestionat pentru adulți.

Adulții, în schimb, raportează mai des senzația de neliniște și tendința de a se foi continuu. Impulsivitatea se poate traduce prin decizii pripite, cu consecințe negative. La copii și adulți deopotrivă, funcțiile executive (planificare, reglare emoțională, luarea deciziilor) sunt afectate. Simptomele pot fi predominant hiperactive, predominant de inatenție sau combinate.

Este ADHD real?

Majoritatea psihologilor și psihiatrilor sunt de acord că ADHD este o tulburare reală. Ea se transmite în familii (există baze genetice) și este asociată cu modificări ale creșterii și dezvoltării cerebrale. Este clar legată de dificultăți academice, profesionale și relaționale și răspunde la tratament, ceea ce îi confirmă validitatea clinică. Totuși, se discută intens dacă nu cumva ADHD este supradiagnosticat sau dacă, dimpotrivă, reflectă trăsături evolutive care s-au dovedit mai puțin adaptative în societatea modernă.

Care sunt cauzele?

Cauzele ADHD sunt încă în cercetare. Factorii genetici au un rol major, dar și influențele de mediu (expunerea intrauterină la toxine, experiențe traumatice timpurii). Pentru că ADHD este o tulburare comportamentală, și așteptările societății privind comportamentele „adecvate”, mai ales la copii, influențează diagnosticul.

Cum se tratează?

Specialiștii dezbat de multă vreme dacă tratamentul ar trebui să fie în primul rând comportamental (psihoterapie, antrenament al atenției, structură și activități de joacă) sau farmacologic. Studii de amploare au arătat că o combinație a celor două abordări este adesea cea mai eficientă.

Este ADHD genetic?

Studiile pe gemeni sugerează o puternică bază genetică, gemenii identici având un risc mult mai mare de a împărtăși diagnosticul decât gemenii fraternali. Nu există un singur „gen responsabil”, ci multiple variante genetice asociate. Factorii de mediu contribuie și ei.

Este ADHD o boală a modernității?

Unii experți consideră ADHD o „boală a civilizației”, un rezultat al nepotrivirii dintre ritmurile evolutive ale omului și mediul actual. Nivelurile ridicate de energie erau adaptive pentru vânătorii-culegători, dar sunt problematice într-o clasă modernă. Creșterea diagnosticelor de ADHD a coincis cu accentul pus pe testare standardizată și reducerea timpului de joacă în școli – ceea ce sugerează că mediul actual poate agrava manifestările.

Este ADHD o dizabilitate?

Depinde. Conform legislației din SUA, ADHD poate fi considerat dizabilitate dacă există dovezi că limitează semnificativ funcționarea și dacă sunt necesare adaptări rezonabile în școli sau la locul de muncă.

ADHD și dificultățile de învățare

Deși afectează performanțele academice, ADHD nu este o tulburare specifică de învățare (precum dislexia). Totuși, 30–50% dintre copiii cu ADHD au și dificultăți de învățare asociate.

Am mereu senzația că mă foiesc – am ADHD?

Agitația fizică este un semn, dar ADHD este mai complex. Distractibilitatea persistentă, impulsivitatea, vorbitul excesiv, dificultatea de a finaliza sarcini sau de a gestiona timpul, greșelile frecvente – toate pot indica ADHD. Doar o evaluare clinică realizată de un specialist poate confirma diagnosticul.

Cum îmi pot ajuta copilul?

Copiii cu ADHD au nevoie de iubire, structură și consecvență. Simptomele și dificultățile academice pot afecta stima de sine, așa că părinții trebuie să găsească un tratament potrivit, să evidențieze punctele forte ale copilului și să îi ofere suport pentru a învăța strategii de organizare și abilități sociale.

ADHD și relațiile romantice

ADHD poate influența diferit relațiile de cuplu. Pentru unii parteneri, spontaneitatea sau energia adusă de ADHD pot fi benefice. Pentru alții, distragerea, dezorganizarea și impulsivitatea pot provoca frustrări și conflicte. Cheia este onestitatea reciprocă, compasiunea și valorizarea aspectelor pozitive alături de gestionarea provocărilor.

Acest articol este republicat din Psychology Today. Citește articolul original aici.

Cursuri Confident recomandate pentru această temă:

• ADHD la copii și adulți – evaluare și intervenție psihologică (20 credite CPR)
• Tehnici creative și de acțiune în consilierea copiilor (10 credite CPR)
• Crearea și facilitarea grupurilor de dezvoltare personală pentru copii și adolescenți (20 credite CPR)