Ce este greșit cu „sinele” în schizofrenie?

Poate fi revizuit modelul schizofreniei?

Schizofrenia și ideea de „sine fragmentat”

Schizofrenia a fost privită de mult timp ca o dezorganizare fundamentală a minții. În spațiul public, acest lucru a dus la confuzii și etichete greșite: mulți o asociază cu „personalități multiple” sau cu un set de comportamente bizare și incoerente, toate subsumate termenului de „schizofrenic”.

Aceste stereotipuri pornesc totuși de la un adevăr: persoanele cu schizofrenie experimentează o tulburare profundă a conștiinței de sine. Cercetările susțin că tulburările psihotice pot fi înțelese ca forme de „dezordine a sinelui”, adică distorsiuni fundamentale ale felului în care persoana își percepe propria existență. Simptome precum proiecția gândurilor, senzația că acestea sunt „transmise” altora sau iluziile de control sunt expresii tipice ale unui „self disorder”.

Modelul tulburării de ipseitate (Ipseity-Disturbance Model – IDM)

Una dintre cele mai cunoscute teorii în explicarea acestei perturbări este modelul IDM. Acesta pornește de la ideea existenței unui „sine minimal”, fundamentul pe care se construiește narațiunea personală și capacitatea de a menține relații sociale și identitate personală.

Modelul descrie trei trăsături fluctuante care afectează acest „sine minimal”:

• Hiper-reflexivitatea – o conștiință exagerată asupra propriului corp și a proceselor interne, percepute ca fiind „străine”. De exemplu, respirația sau mișcările simple pot fi simțite ca și cum ar aparține altcuiva.
• Perturbarea „prizei” asupra realității – dificultatea de a distinge între real și ireal, pierderea sentimentului că se trăiește într-o realitate comună cu ceilalți.
• Diminuarea prezenței de sine – senzația redusă de „eu”, exprimată chiar verbal de pacienți prin afirmații de tipul „îmi simt slăbit sentimentul de a fi eu însumi”.

IDM susține că toate simptomele, inclusiv halucinațiile și delirurile, își au originea în această perturbare a sinelui.

Limitele modelului IDM

Deși foarte influent, modelul IDM are și limite. Cercetătorii atrag atenția asupra dificultăților metodologice în studiul empiric al „sinelui” și a lipsei de corelative neurobiologice clare. Rețeaua Default Mode Network (DMN), implicată în gândurile autoreferențiale și ruminative, a fost asociată cu structura sinelui, însă IDM nu reușește să explice complet legătura dintre neurobiologie și experiența psihotică.

În plus, modelul ignoră anumite fenomene paradoxale întâlnite în schizofrenie, cum ar fi coexistența dintre iluzii de grandoare și senzații de micime, sau episoadele de „hiper-prezență de sine”, în care pacientul are percepții mistice ori deliruri ontologice.

Propuneri de revizuire

Cercetătorii sugerează o abordare mai flexibilă, bazată pe spectru: percepțiile sinelui nu sunt doar diminuate, ci pot fi și exagerate, oscilând constant chiar și în cadrul aceluiași episod. Această viziune ar ajuta clinicienii să înțeleagă că stările cognitive din schizofrenie nu sunt simple „deficite de rațiune”, ci experiențe fundamentale ale minții, care pot avea pentru pacienți o semnificație proprie.

Acceptarea acestei perspective ar putea spori empatia clinicienilor și ar încuraja o abordare terapeutică ce respectă experiența pacientului, în loc să încerce exclusiv să o elimine.

Concluzie

Schizofrenia rămâne o tulburare profund complexă, cu impact major asupra identității și conștiinței de sine. Modelul IDM oferă un cadru explicativ util, dar insuficient. Revizuirea lui într-o perspectivă de tip „spectru” ar putea aduce o înțelegere mai nuanțată și ar încuraja relații terapeutice bazate pe empatie și recunoașterea valorii experiențelor pacientului.

Recomandări de cursuri Confident

• Bipolaritate și schizofrenie – 10 credite CPR, ONLINE
• Tulburările de personalitate – 10 credite CPR, ONLINE
• Psihotrauma – 10 credite CPR, VIDEO ASINCRON

Psihoterapie de la A la Z – 40 credite CPR, VIDEO ASINCRON