Bullying

Bullying-ul este un tipar distinct de comportament prin care o persoană îi rănește și umilește în mod repetat și deliberat pe alții, în special pe cei mai mici, mai slabi, mai tineri sau mai vulnerabili decât agresorul. Țintirea intenționată a celor cu mai puțină putere este ceea ce deosebește bullying-ul de agresivitatea obișnuită.

Bullying-ul poate implica atacuri verbale (insulte, batjocură), atacuri fizice, amenințări, intimidare și excludere intenționată din activități. Studiile arată că bullying-ul atinge un vârf în jurul vârstei de 11–13 ani și scade pe măsură ce copiii cresc. Agresivitatea fizică directă, precum lovirea sau îmbrâncirea, este mai frecventă la copiii mai mici, în timp ce agresivitatea relațională – răspândirea de zvonuri sau excluderea socială – devine mai comună odată cu maturizarea.

Majoritatea cazurilor de bullying apar în școli și pe terenurile de joacă, însă internetul a creat forme noi și deosebit de tulburătoare ale fenomenului. Aproximativ 20% dintre elevi raportează că au fost victime ale bullying-ului la școală, potrivit National Center for Education Statistics. Fetele și băieții sunt la fel de expuși.

De ce apare bullying-ul

Oamenii recurg la bullying pentru că, pe termen scurt, poate fi o modalitate eficientă de a obține ceea ce își doresc și pentru că nu au abilități sociale prin care să o facă fără a răni pe alții. Este și un mod de a-și afirma dominația socială, dar în timp devine o strategie tot mai disfuncțională.

Agresorii nu se nasc astfel, ci devin. Dacă agresivitatea normală a copiilor mici nu este gestionată consecvent, aceștia nu învață să-și dezvolte autocontrolul. În plus, cercetările arată că bully-ii au un profil psihologic distinct: lipsesc comportamentele prosociale, nu sunt deranjați de anxietate și nu înțeleg sentimentele celorlalți. Ei tind să interpreteze greșit intențiile neutre ca ostile și, deși pot fi respinși de alții, au o imagine pozitivă despre ei înșiși.

Cine devine victimă

Agresorii nu își aleg victimele la întâmplare. Studiile arată că cei vizați de bullying prezintă lipsă de asertivitate chiar și în contexte non-amenințătoare și manifestă teamă înainte ca interacțiunea să înceapă.

Până la 7 ani, bully-ii pot hărțui aproape pe oricine. După aceea, încep să selecteze victime, preferând copii care se supără vizibil, care nu au prieteni sau aliați. Victimele tind să cedeze ușor, să plângă și să adopte o atitudine defensivă, ceea ce le face vulnerabile și chiar respinse de colegii care nu agresează.

De ce este bullying-ul atât de dăunător

Bullying-ul transmite mesajul că agresivitatea și violența sunt soluții acceptabile la probleme, deși nu sunt. El dăunează atât victimelor, cât și agresorilor. Cei care agresează constant au, de regulă, dificultăți școlare, profesionale și relaționale și sunt mai predispuși la comportamente antisociale la maturitate.

Spectatorii au un rol major: prezența unui public crește sentimentul de putere al agresorului. Deși martorii pot fi deranjați de situație, rareori intervin. Uneori chiar se bucură de spectacol sau se tem să nu devină ei victime.

Cyberbullying

Odată cu mutarea vieții sociale în mediul online, bullying-ul a pătruns și pe internet. Hărțuirea online este deosebit de gravă pentru că poate fi anonimă, ceea ce înlătură inhibițiile și amplifică agresivitatea.

Cyberbullying-ul include zvonuri răspândite rapid pe rețelele sociale, impersonarea unei persoane și chiar hărțuire sexuală sau cyberstalking. Mai mult, informațiile negative pot rămâne mult timp online, continuând să afecteze victima chiar și după ce bullying-ul s-a oprit.

Cum să faci față unui bully

Cea mai bună apărare este dezvoltarea abilităților sociale și a încrederii în sine. Părinții au un rol crucial în a discuta cu copiii despre provocările sociale și a exersa soluții posibile. O altă strategie eficientă este ca victimele să se retragă și să nu riposteze.

Totuși, cea mai bună metodă de a opri un bully este implicarea martorilor. Când mai mulți copii intervin, agresorul are mult mai puține șanse să continue. Programele anti-bullying din școli au rezultate mixte, pentru că școala este locul unde fenomenul apare, dar nu și sursa atitudinilor și abilităților sociale care îl alimentează.